Definita cuvantului barbar
BARBÁR, -Ă, barbari, -e, s. m. și f. 1. Nume dat în antichitate de greci și de romani oricărei persoane care făcea parte dintr-o populație străină și pe care ei o considerau pe o treaptă de cultură inferioară. 2. (La m. pl.) Nume dat în trecut popoarelor migratoare care s-au așezat, la începutul evului mediu, în Europa; (la sg.) persoană făcând parte dintr-un asemenea popor. 3. Fig. (Adesea adjectival) Persoană care se comportă în mod necivilizat, care are o purtare grosolană, sălbatică. – Fr. barbare (lat. lit. barbarus).
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu barbar
SAMSÁR, samsari, s. m. Mijlocitor în afaceri negustorești; misit. ♦ Fig. Persoană care face din orice lucru obiect de negoț. – Din tc. simsar, bg. samsar. Vezi definitia »
FALAITÁR, falaitari, s. m. Călăreț pe unul dintre caii înaintași înhămați la o trăsură domnească sau boierească de ceremonie și care ținea caii de dârlogi. – Din rus. foreitor, germ. Vorreiter. Vezi definitia »
HEBDOMADÁR, -Ă adj., s. n. (publicație) care apare o dată pe săptămână; săptămânal. (< fr. hebdomadaire) Vezi definitia »
CVINCVAGENÁR, -Ă adj., s.m. și f. (Om) în vârstă de cincizeci de ani. [Cf. fr. quinquagénaire, lat. quinquagenarius]. Vezi definitia »
ZLĂTÁR, zlătári, s. m. 1. ~, v. aurar. 2. ~, aparținător comunitaților care se îndeletniceau cu căutatul și strânsul nisipurilor aurifere. [și DLRLC] Vezi definitia »