solomonár (-ri), s. m. – Vrăjitor, vraci. – Var. șolomonar. De la Solomon, datorat mai ales tradiției reprezentate de cartea populară Salomón și Marculfo (Șeineanu, Semasiol., 177; Tiktin), cf. ngr. σολομωνιϰή „carte de descîntece”. – Der. solomoni, vb. (a descînta, a vrăji, a face vrăji); solomon(ăr)ie, s. f. (magie). Legătura cu pol. szałamanić „a orbi” (Cihac, II, 354) pare îndoielnică. Vezi definitia »

REZIDUÁR,-Ă, reziduari, -e, adj. (Rar) Care formează reziduuri. [Pr.: -du-ar] – Din fr. résiduaire. Vezi definitia »

VENENIPÁR, -Ă adj. care produce venin. (< fr. vénénipare) Vezi definitia »

TERȚIÁR, -Ă, terțiari, -e, adj. 1. Care reprezintă stadiul al treilea sau faza a treia în dezvoltarea unui lucru. 2. (În sintagma) Eră terțiară (și substantivat, n.) = perioadă geologică caracterizată prin mari prăbușiri ale scoarței terestre, care au dat naștere mărilor de azi și au făcut să apară lanțuri întregi de munți. [Pr.: -ți-ar] – Din fr. tertiaire, lat. tertiarius. Vezi definitia »

ANTEHIPOFIZÁR, -Ă adj. referitor la antehipofiză. (< fr. antéhypophysaire) Vezi definitia »