MONOFÓN, -Ă I. adj. (despre muzică) pentru o singură voce sau un singur instrument: monofonic (2). II. s.n. aparat telefonic la care microfonul și receptorul sunt juxtapuse. (< fr. monophone) Vezi definitia »

ANTINEUTRÓN, antineutroni, s. m. (Fiz.) Antiparticulă a neutronului. [Pr.: -ne-u-] – Din fr. antineutron. Vezi definitia »

CURIÓN, curioni, s. m. Șeful unei curii¹ romane. ♦ Preot care oficia sacrificiile unei curii¹ romane. [Pr.: -ri-on] – Din fr. curion, lat. curio. Vezi definitia »

AVORTÓN s.m. Plantă sau animal venit înainte de termen. ♦ Om slab dezvoltat la trup sau la minte; stârpitură. ♦ (Fig.) Lucru nereușit sau ființă înapoiată, nedezvoltată. [< fr. avorton]. Vezi definitia »

CANÓN, canoane, s. n. 1. Regulă, dogmă bisericească; tipici. ♦ Normă, regulă de conduită. ♦ Listă de texte sacre care se bucură de autoritate deplină în cadrul unei religii. 2. Pedeapsă dată de biserică la călcarea unui canon (1). ♦ Fig. Suferință, chin. 3. Nume dat cărților Vechiului și Noului Testament. 4. Regulă care face parte dintr-un ansamblu de procedee artistice specifice unei epoci; p. ext. regulă rigidă, formalistă. 5. Compoziție muzicală în care două sau mai multe voci, intrând succesiv, execută împreună aceeași melodie. ♦ Cântare bisericească; p. ext. cântec; glas. 6. Literă de tipar, având corpul de 36 de puncte tipografice, cu care se tipăreau în trecut cărțile canonice. – Din sl. kanonŭ, fr. canon, germ. Kanon. Vezi definitia »