bucățică de scândură în formă de policioră pusă in fața unei găuri, deschizături sau geam pentru a ușura odihna păsărilor sau intrarea lor în adăpost. Vezi definitia »

lúncă (lúnci), s. f. – 1. Pădure pe marginea unui rîu. – 2. Teren inundabil. – Megl. loncă. Sl. ląka „mlaștină” (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Miklosich, Lexicon, 358; Cihac, II, 178; Byhan 317; Densusianu, GS, VI, 362), cf. v. slov. lonka, bg. lăka „vale”, sb., cr. luka, slov. lôka. Semantismul este normal, cf. și lat. palus › pădure. Pare inutilă ipoteza unui *lanka preromanic (Hubschmidt, Praeromanica, 39-49; cf. Lahovary 332). – Der. luncet, s. n. (Munt., pădure la malul rîului); luncos, adj. (se zice despre terenuri mlăștinoase, de lîngă apă). Cf. prelucă. Vezi definitia »

ZDREÁLĂ s. f. Julitură, zgârietură, zdrelitură. (din zdreli) Vezi definitia »

DIFTÍNĂ, diftine, s. f. Țesătură de bumbac, deasă și rezistentă, cu una dintre fețe pufoasă. – Din fr. duvetine. Vezi definitia »

PACOTÍLĂ s. f. 1. (în trecut) marfă care putea fi îmbarcată de oamenii echipajului sau de pasagerii unei nave, fără plata taxelor de transport. 2. marfă de calitate inferioară. (< fr. pacotille) Vezi definitia »