STATÓRNIC, -Ă, statornici, -ce, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Care se schimbă foarte greu (în opinii, convingeri, sentimente etc.); ferm, constant, hotărât; neclintit. ♦ P. gener. Care este mereu la fel, care nu se schimbă; invariabil; definitiv. ♦ Care nu încetează; durabil, permanent, continuu, neîntrerupt. 2. (Despre așezări omenești, despre populații etc.) Care nu-și schimbă locul; stabil, fix; temeinic, consolidat. – Din stat³ (după datornic etc.). Vezi definitia »

TRANSURÁNIC, -Ă adj. (despre elemente chimice) situat în tabloul periodic al elementelor dincolo de uraniu, fiind obținut artificial prin bombardarea atomilor altor elemente; transuranian. (< germ. transuranisch, engl. transuranic) Vezi definitia »

HIDROMETEOROLÓGIC, -Ă, hidrometeorologici, -ce, adj. De hidrometeorologie. [Pr.: -te-o-] – Din fr. hydrométéorologique. Vezi definitia »

CÚBIC, -Ă, cubici, -ce, adj. De forma unui cub (1), Privitor la cub. ◊ Zahăr cubic = zahăr în formă de mici paralelipipede regulate, cu baza pătratică. ♦ Care conține puterea a treia a unei mărimi. – Din fr. cubique, lat. cubicus. Vezi definitia »

HOLONIC Vezi definitia »