REVOLTĂTÓR, -OÁRE adj. Care provoacă indignare; revoltant. [< revolta + (ă)tor]. Vezi definitia »

guvernator de provincie in Imperiul Otoman. Pina in a doua jumatate a secolului al XV-lea au fost 2ünul pentru Anatolia si altul pentru Rumelia. Vezi definitia »

DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor. Vezi definitia »

ÎNCHIZĂTÓR, -OÁRE, închizătoare, s. n., s. f. 1. S. n. Dispozitiv de împingere și închidere a cartușelor în magazia unei arme de foc. 2. S. f. Dispozitiv sau mod de închidere a unui obiect. [Pl. și; (2) închizători] – Închide + suf. -ător. Vezi definitia »

DEFENSÓR s. m. apărător. (< fr. défenseur, lat. defensor) Vezi definitia »