SITUAȚIONISM s. n. mișcare contestatară îndreptată împotriva structurilor actuale ale societății. (< fr. situationnisme) Vezi definitia »

PANCOSMÍSM s.n. Doctrină filozofică după care lumea este tot ceea ce există, negându-se realitatea trancendentă. [< fr. pancosmisme, cf. gr. pas – tot, kosmos – univers]. Vezi definitia »

SOMATOTROPÍSM s. n. (bot.) influența nemijlocită a substratului asupra creșterii organismelor. (< fr. somatotropisme) Vezi definitia »

HUMEÍSM s.n. Concepția filozofului englez Hume. [Pron. hü-me-ism. / < fr. humeisme, cf. David Hume – filozof, economist și istoric englez]. Vezi definitia »

CULTÍSM s. n. 1. afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. 2. greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința vorbitorilor de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 3. cuvânt introdus în limbă pe cale cultă. (< fr. cultisme) Vezi definitia »