GALENÍSM s.n. (Med.) Doctrină a lui Galenus, potrivit căreia bolile s-ar datora ruperii echilibrului dintre cele patru umori fundamentale ale organismului: sângele, flegma, bila neagră și bila galbenă. [< fr. galénisme]. Vezi definitia »

ONIRÍSM s.n. (Liv.) Halucinație, delir care se înrudește cu visul; aiurare. ♦ Structură estetică rezultată din fluxul spontan al conștiinței și opusă celei realiste. [< fr. onirisme]. Vezi definitia »

CANTARIDÍSM s. n. (Med.) Intoxicație cu cantaridină. – Din engl. cantharidism. Vezi definitia »

HIPERCORTICÍSM s. n. ansamblu de tulburări provocate de o secreție în exces a corticosuprarenalei. (< fr. hypercorticisme) Vezi definitia »

HIPERPARATIROIDÍSM s. n. secreție excesivă de hormon paratiroidian. (< fr. hyperparathyroïdisme) Vezi definitia »