ORIGENÍSM s. n. doctrina lui Origene care, susținând că Fiul este subordonat Tatălui, iar Duhul Sfânt Fiului, nega caracterul etern al pedepselor de după moarte și admitea eternitatea materiei și preexistența sufletului față de trup. (< fr. origenisme) Vezi definitia »

MICETÍSM s.n. Intoxicație cu ciuperci. [< fr. mycétisme, cf. gr. mykes – ciupercă]. Vezi definitia »

CREAȚIONÍSM s. n. Concepție teologică potrivit căreia sufletul fiecărui individ provine, prin creație nemijlocită, de la Dumnezeu, afirmându-se astfel că sufletul este un principiu deosebit de trup. [Pr.: cre-a-ți-o-] – Din fr. créationisme. Vezi definitia »

PURITANÍSM s. n. Numele unei secte prezbiteriene engleze care își întemeiază doctrina numai pe textul Bibliei; p. ext. rigurozitate exagerată privind respectarea preceptelor religioase și morale. – Din fr. puritanisme. Vezi definitia »

ANTIINTELECTUALÍSM s.n. Concepție idealistă care neagă posibilitatea cunoașterii științifice a adevărului cu ajutorul rațiunii. [< rus. antiintellektualizm, cf. fr. antiintellectualisme]. Vezi definitia »