púnte (púnți), s. f. – 1. Pod îngust. – 2. Plută de candelă. – 3. Platforma unei mori de apă. – 4. Platforma unei ambarcații. – 5. Traversă care susține cele două brațe ale ferăstrăului de mînă. – 6. În mitologia populară ultima vamă a morților, situată pe un pod deasupra iadului, în care cad sufletele păcătoșilor. – Mr. punte, megl. punti. Lat. pǒntem (Pușcariu 1402; Candrea-Dens., 1474; REW 6649), cf. vegl. puant, it., port. ponte, prov., fr., cat. pont, sp. puente. S-a specializat pentru a desemna podurile care servesc numai pietonilor formate în general doar dintr-un trunchi de copac care unește cele două maluri ale unui rîu sau ale unei prăpăstii; trecătorile pentru căruțe se numesc pod. – Der. puntaș s. m. (înv., tîmplar constructor de punți). Vezi definitia »

AVIDITÁTE s.f. Dorință, pasiune nepotolită. ♦ (Peior.) Lăcomie, poftă nelimitată. [Cf. fr. avidité, it. avidità, lat aviditas]. Vezi definitia »

BRIOFÍTE s. f. pl. încrengătură de plante având corpul diferențiat în tulpină și frunze, cu structură foarte simplă: mușchiul; muscinee. (< fr. bryophytes) Vezi definitia »

OBLICVITÁTE s.f. (Liv.) Oblicitate. [Cf. fr. obliquité, lat. obliquitas]. Vezi definitia »

IEFTINĂTÁTE s. f. Calitatea de a fi ieftin; situație caracterizată prin prețuri ieftine. – Ieftin + suf. -ătate. Vezi definitia »