exárh (exárhi), s. m. – Vicar. – Mr. exarhu. Ngr. ἔξαρχος. Sec. XVII (Murnu 23). – Der. exarhie, s. f. (vicariat). Vezi definitia »

TRIERÁRH, trierarhi, s. m. Comandant al unei triere. [Pr.: tri-e-] – Din fr. triérarque. Vezi definitia »

PATRIÁRH, patriarhi, s. m. 1. Cel mai înalt rang în ierarhia unora dintre Bisericile ortodoxe autocefale; persoană care deține acest rang. 2. (În Vechiul Testament) Fiecare dintre capii de familie conducători (spirituali și politici) ai poporului evreu, predecesori ai lui Moise; p. ext. nume dat unor personaje venerabile din Biblie. 3. Bărbat în vârstă, cu rol de șef al familiei în comunitatea gentilică. ♦ Fig. Bătrân venerabil, cu numeroși descendenți. [Pr.: -tri-arh] – Din sl. patrijarhŭ, ngr. patriárhis. Vezi definitia »

OLIGÁRH s.n. Membru, partizan al unei oligarhii. [Cf. fr. oligarque]. Vezi definitia »

monárh (monárhi), s. m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parțial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), și apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s. f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s. f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s. n., din fr. monarchisme; monarhist, s. m., din fr. monarchiste. Vezi definitia »