SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, s. m. și f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm. – Sluji + suf. -tor. Vezi definitia »

CICLOMOTÓR s.n. Bicicletă cu un motor, de un cilindru, cu o capacitate până la 50 cm³. [< fr. cyclomoteur]. Vezi definitia »

SENZITIVOMOTÓR adj. nerv ~ = nerv constituit din fire sensitive și motoare. (< fr. sensitivo-moteur) Vezi definitia »

TRAFÓR, trafoare, s. n. Ornament arhitectural perforat. – Din it. traforo. Vezi definitia »

PROFUNDÓR s.n. (Av.) Parte mobilă a ampenajului orizontal, care servește pentru a asigura echilibrul și mobilitatea longitudinală a avionului. [Cf. fr. profondeur]. Vezi definitia »