Definita cuvantului slujitor
SLUJITÓR, -OÁRE, slujitori, -oare, s. m. și f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. ♦ Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm. – Sluji + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu slujitor
PERIȘÓR1, perișori, s. m. Diminutiv al lui păr1. 2. (Bot.; și în sintagma perișori absorbanți) Parte anatomică a rădăcinii plantelor, cu rol de absorbție. – Păr1 + suf. -ișor. Vezi definitia »
MICRORECEPTÓR s.n. Ansamblu format dintr-un microfon și un receptor. [Cf. fr. micro-récépteur]. Vezi definitia »
PLÂNGĂTÓR, -OÁRE, plângători, -oare, adj. 1. Care plânge; plângăreț (1). ♦ (Substantivat, f.; reg.) Bocitoare. 2. Plângăreț (2). ♦ (Despre sălcii, p. ext. despre alți arbori) Cu ramuri lungi, lăsate în jos. – Plânge + suf. -ător. Vezi definitia »
noatiór, noatióri, s.m. (reg.) berbec de doi ani. Vezi definitia »
NĂVĂLITÓR, -OÁRE, năvălitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană, armată, stat etc.) care năvălește (1); agresor, invadator, cotropitor. – Năvăli + suf. -tor. Vezi definitia »