ILÚZIE, iluzii, s.f. 1. Percepție falsă a unui obiect prezent înaintea ochilor, determinată de legile de formare a percepțiilor sau de anumite stări psihice sau nervoase. 2. Fig. Situație în care o aparență sau o ficțiune este considerată drept realitate; speranță neîntemeiată, dorință neîndeplinită; închipuire fără o bază reală, amăgire; himeră. ◊ Expr. A(-și) face iluzii = a nădăjdui sau a face să nădăjduiască lucruri irealizabile; a (se) amăgi. A-și pierde iluziile = a rămâne dezamăgit. [Var.: (înv.) iluziúne, -i s.f.] – Din fr. illusion, lat. illusio, -onis. Vezi definitia »

NICTALOPÍE s.f. Afecțiune a ochiului datorită căreia bolnavul nu distinge bine lucrurile decât la o lumină slabă sau în timpul nopții. Gen. -iei. / < fr. nyclalopie]. Vezi definitia »

PROCTORAGÍE s. f. rectoragie. (< fr. proctorrhagie) Vezi definitia »

VASOPLEGÍE s. f. vasodilatație generalizată, provocată prin ganglioplegice, folosită în anestezie. (< fr. vasoplégie) Vezi definitia »

ZOOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geografiei care studiază repartiția speciilor animale pe suprafața pământului. [Pron. zo-o-ge-o-, gen. -iei. / < fr. zoogéographie, cf. gr. zoon – animal, geographia – geografie]. Vezi definitia »