SOLECÍSM, solecisme, s. n. Greșeală de sintaxă (neadmisă de normele limbii literare). – Din fr. solécisme, lat. soloecismus. Vezi definitia »

TRĂIRÍSM s. n. Curent în gândirea filozofică românească dintre cele două războaie mondiale, care, proclamând primatul instinctelor și al inconștientului asupra rațiunii, susținea că nu se poate ajunge la cunoașterea diferitelor aspecte și fenomene ale vieții decât prin trăirea mistică. [Pr.: tră-i-] – Trăire + suf. -ism. Vezi definitia »

TEANDRÍSM s.n. (Liv.) Doctrină religioasă care susține natura divină și umană a lui Cristos. [Cf. it. teandrismo]. Vezi definitia »

ETIMOLOGÍSM s. n. tendință de a reforma limba română literară de la sfârșitul sec. XIX, apropiind-o de o formă a ei mai veche. (< fr. étymologisme) Vezi definitia »

FILANTROPÍSM s.n. 1. Manifestare de filantrop, atitudine filantropică. 2. Filantropinism. [Cf. fr. philanthropisme, it. filantropismo]. Vezi definitia »