DESTINÁȚIE s. f. 1. întrebuințare dinainte hotărâtă. ◊ (inform.) dispozitiv sau program care primește informații. 2. loc, punct către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. (< fr. destination, lat. destinatio) Vezi definitia »

ACROMATOPSÍE s. f. tulburare de vedere, incapacitatea de a distinge culorile; acromazie (2). (< fr. achromatopsie) Vezi definitia »

OBLIGÁȚIE s. f. 1. datorie; angajament, îndatorire. 2. (jur.) act prin care cineva se obligă ori este obligat să plătească o sumă sau să (nu) facă un anumit lucru. 3. (în forma obligațiune) hârtie de valoare care conferă posesorului ei calitatea de creditor față de instituția emitentă. (< fr. obligation, lat. obligatio) Vezi definitia »

ALTIMETRÍE s. f. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea altitudinii punctelor caracteristice ale scoarței terestre; hipsometrie. (< fr. altimétrie) Vezi definitia »

SUPRANUTRÍȚIE s. f. supraalimentație. (< supra¹- + nutriție) Vezi definitia »