REDÚCȚIE s. f. 1. faptul de a reduce. ◊ copie în mic a unui obiect. 2. transpunere a unei partituri pentru orchestră, pentru voci sau pentru un instrument (pian). 3. piesă care permite racordarea tuburilor sau a țevilor de diametre diferite. 4. operația de punere la loc a unui os luxat sau a unui organ deplasat. 5. reducere la jumătate a numărului de cromozomi în cursul meiozei sau mitozei. 6. (log.) procedeu de a concluziona cu ajutorul căruia se scot unele premise din care se poate deduce un anumit adevăr. (< fr. réduction, lat. reductio) Vezi definitia »

INTOXICÁȚIE s.f. Otrăvire a organismului cu substanțe toxice; intoxicare. [Gen. -iei, var. intoxicațiune s.f. / cf. fr. intoxication]. Vezi definitia »

TELEMETRÍE s. f. tehnica măsurării ditanțelor cu ajutorul telemetrului. ◊ metodă de măsurare și transmitere la distanță a informației. (< fr. télémétrie) Vezi definitia »

copastíe (-íi), s.f. – Bord, coastă. Ngr. ϰουπαστή (Scriban, Arhiva, 1914, 133; Gáldi 167), cf. tc. küpește. Vezi definitia »

EXOFTALMÍE, exoftalmii, s. f. Proeminență accentuată a globilor oculari în afara orbitelor, constituind un simptom al anumitor boli. – Din fr. exophtalmie. Vezi definitia »