GODÍE s. f. ramă lungă care servește la godiere. (< fr. godille) Vezi definitia »

ANACUZÍE, anacuzii, s. f. (Med.) Surditate totală. – Din fr. anacousie. Vezi definitia »

PREZBIȚÍE, prezbiții, s. f. (Rar) Prezbitism. – Din fr. presbytie. Vezi definitia »

VERSIFICÁȚIE s.f. Arta de a scrie versuri. ♦ (P. ext.) Poezie. [Gen. -iei, var. versificațiune s.f. / cf. fr. versification]. Vezi definitia »

IDIOȚÍE, idioții, s. f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însușirii vorbirii și a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioțenie (2). 2. Idioțenie (1). [Pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie. Vezi definitia »