VECHITÚRĂ, vechituri, s. f. 1. Lucru vechi sau învechit, uzat; spec. haină uzată, zdreanță. 2. (Rar) Vechie (1); uzură. – Vechi + suf. -tură. Vezi definitia »

gáplă (-e), s. f. – Troliu, cabestan. Germ. Gapel, în loc de Göpel (DAR). Vezi definitia »

HIPNÓZĂ s.f. Somn artificial provocat prin sugestie, în timpul căruia subiectul adormit este supus voinței hipnotizatorului. ♦ (Fig.) Fascinație. [< fr. hypnose]. Vezi definitia »

VERDULÍȚĂ, verdulițe, s. f. (Pop.) Frunză verde. – Din verde + [frunz]uliță. Vezi definitia »

TÂRGUMUREȘEÁNCĂ, târgumureșénce, s.f. v. târgmureșeancă. (târgumureșean + suf. -că) Vezi definitia »