VEXILÁȚIE s. f. unitate de cavalerie în legiunea romană care lupta sub același steag. (< fr. vexillation, lat. vexillatio) Vezi definitia »

APRECÁȚIE s. f. formulă de încheiere. (< lat. apprecatio) Vezi definitia »

SUPLICÁȚIE s.f. (Liv.) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < lat. supplicatio, fr. supplication]. Vezi definitia »

tichíe (-íi), s. f. – Bonetă. – Var. Mold. chitie. Tc. takiya, tikiya, din arab. takija (Șeineanu, II, 359; Lokotsch 1997). Vezi definitia »

CONCÓRDIE s.f. (Rar) Înțelegere; armonie. [Gen. -iei. / < lat., it. concordia]. Vezi definitia »