AMENAJAMÉNT s.n. 1. Disciplină care are ca obiect amenajarea pădurilor. ♦ Lucrare conținând descrierile, planurile și dispozițiile privitoare la pădurile amenajate. 2. (Rar) Organizare, întocmire rațională. [< fr. aménagement]. Vezi definitia »

APUNTAMÉNT s.n. Punte de-a lungul malurilor servind la acostarea navelor; debarcader. ♦ Rampă de descărcare. [Pl. -te. / cf. it. appuntamento, fr. appontement]. Vezi definitia »

plantйz tranz. 1) (butasi, puieti, rгsad etc.) a pune оn pгmвnt ca sг creascг; a sгdi. 2) (stвlpi, pari etc.) a оnfige оn pгmвnt fixвnd. 3) mil. (mine) a pune pe o anumitг suprafatг (pentru a arunca оn aer). <fr. planter, lat. plantare Vezi definitia »

DEVORÁNT, -Ă, devoranți, -te, adj. Care devorează; fig. arzător, mistuitor; care nu poate fi potolit, stăpânit; devorator. – Din fr. dévorant. Vezi definitia »

ABSTINÉNT, -Ă, abstinenți, -te, s. m. și f. Persoană care își impune restricții de la mâncare, băutură, satisfacerea unor necesități fiziologice etc. – Din fr. abstinent, lat. abstinens, -ntis. Vezi definitia »