BIONOMÍE s.f. Știință care se ocupă cu legile de manifestare a vieții. [< fr. bionomie, cf. gr. bios – viață, nomos – normă]. Vezi definitia »

TEURGÍE s. f. 1. (ant.) operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea că se poate stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare. ◊ (în fil. neoplatoniciană) arta de a face ca Dumnezeu să coboare în suflet, creând astfel o stare extatică. 2. gen de magie prin care se pretinde punerea în contact cu divinitatea binefăcătoare; magie albă. 3. știința miracolelor; pretinsă artă de a face minuni. (< fr. théurgie) Vezi definitia »

PSIHOENDOCRINOLOGÍE s. f. Ramură a endocrinologiei care studiază influența sistemului endocrin asupra psihicului. – Din fr. psycho-endocrinologie. Vezi definitia »

nemilostivnicíe s.f. (înv.) lipsă de milă, neîndurare, asprime. Vezi definitia »

jitie, jitii s. f. lehamite, greață. Vezi definitia »