ÁMBITUS s. n. 1. întindere a unei voci, a unui instrument, de la sunetul cel mai grav până la cel mai acut; diapazon (2). 2. (p. ext.) evantai, gamă (a posibilităților). (< germ. Ambitus, lat. ambitus) Vezi definitia »

ALTOCÚMULUS subst. Formație de nori situată la altitudinea medie de 6000 m, cu aspect de pături de culoare albă sau cenușie, constituite din picături mici de apă. – Din fr. altocumulus. Vezi definitia »

a se scula cu fundul în sus expr. a fi morocănos / indispus / arțăgos (în primele ore ale dimineții). Vezi definitia »

HÓCUS s. n. (În expr.) Hocus-pocus = formulă întrebuințată de scamatori; p. ext. scamatorie. – Lat. lit. hocus [pocus]. Vezi definitia »

LÓTUS, lotuși, s. m. Nume dat mai multor plante acvatice cu flori albastre, mari, plăcut mirositoare (Nymphaea coerulea), trandafirii (Nelumbo nucifera) sau albe (Nymphaea lotus thermalis). – Din fr. lotus. Vezi definitia »