VITÉLUS s.n. Substanță de rezervă aflată în ouăle animalelor, din care se formează și se nutrește embrionul. ♦ Nume dat gălbenușului de ou sau numai bănuțului, care prin dezvoltare devine embrion. [Scris și vitellus. / < fr., lat. vitellus – gălbenuș de ou]. Vezi definitia »

NEGÚS s. m. 1. titlu dat suveranilor Etiopiei. 2. produs de panificație în forma unui băț, cu mult mac pe deasupra. (< fr. négus, germ. Negus) Vezi definitia »

ANONYMUS (sec. 12), nume sub care este cunoscut notarul regelui ungur Béla III. Autor al cronicii „Gesta Hungarorum”, care atestă prezența românilor în Transilvania în vremea invaziei și stabilirii ungurilor în Pannonia și a expansiunii lor în teritoriile învecinate; el menționează și existența unor formațiuni politice în spațiul românesc, ai unor conducători, Menumorut, Glad și Gelu, au opus o rezistență puternică cuceririi ungare. Vezi definitia »

FÉTUS s.m. (Biol.) Produs în urma actului de concepție al unui animal mamifer, care a depășit stadiul de embrion, dar nu a ajuns încă să fie născut; făt. [Scris și foetus. / < fr. foetus, lat. fetus]. Vezi definitia »

FLÁTUS s. n. gaze expulzate din stomac și intestin. (< lat. flatus, vânt) Vezi definitia »