SINCRONOLOGÍE s. f. studiu sub aspect istoric al dezvoltării și frecvenței asociațiilor vegetale. (< fr. synchronologie) Vezi definitia »

MEZOCARDÍE s. f. anomalie congenitală a poziției inimii (către mijloc). (< fr. mésocardie) Vezi definitia »

CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction]. Vezi definitia »

EPONIMÍE s. f. Funcția de eponim. – Din fr. éponymie. Vezi definitia »

CIRCUMVOLÚȚIE s. f. 1. fiecare dintre cutele alungite și sinuoase de pe suprafața creierului; girus. 2. răsucire în spirală, rotire, învârtire. (< fr. circonvolution) Vezi definitia »