Definita cuvantului conjuncție
CONJÚNCȚIE s.f. 1. Parte de vorbire neflexibilă care leagă două propoziții sau două cuvinte cu aceeași funcție sintactică. ♦ (Log.) Conectiv caracterizat prin aceea că expresia alcătuită cu ajutorul său este adevărată numai dacă toate propozițiile componente sunt adevărate și este falsă când cel puțin una dintre componente este falsă. ♦ Figură de stil care enunță o observație rezultată din asocierea unor aspecte de viață contradictorii; sinichioză. 2. (Astr.) Poziție în care se găsesc doi aștri care au aceeași longitudine cerească la un moment dat. [Gen. -iei, var. conjuncțiune s.f. / < lat. coniunctio, cf. fr. conjonction].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu conjuncție
ZĂRGHÉNIE, zărghenii, s. f. (Reg.) Zărgheală. – Zărghi + suf. -enie. Vezi definitia »
LAMINÁȚIE, laminații s. f. (Anat.) Așezare a unor elemente anatomice în straturi suprapuse sau concentrice. – Cf. lat. lamina. Vezi definitia »
ABSCÍZIE s. f. v. absciziune. [în DOOM 2] Vezi definitia »
APLAZÍE s.f. Atrofiere a unui țesut sau a unui organ, provocată de întreruperea procesului de dezvoltare. [Gen -iei. / < fr. aplasie, cf. gr. a – fără, plassein – a modela]. Vezi definitia »
SCENOPEGÍE s. f. sărbătoare a vechilor evrei închinată amintirii vieții nomade din deșert. (< fr. scénopégie) Vezi definitia »