PRÁXIE, praxii, s. f. (Med.) Adaptare a mișcărilor motorii ale omului în vederea unui scop. – Din fr. praxie. Vezi definitia »

RẤIE s. f. 1. (Pop.) Boală de piele la oameni și la animale, cauzată de un parazit și caracterizată prin apariția unor bubulițe (localizate mai ales între degete) care produc mâncărime; scabie. ◊ Expr. Se ține ca râia de om, se zice despre cineva de care nu mai poți să scapi. 2. Fig. Epitet depreciativ pentru oameni și animale rele, care provoacă multe necazuri; pacoste, năpastă. 3. (În sintagma) Râia neagră a cartofului = boală a cartofului provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția unor excrescențe moi, negre-brune, pe părțile subterane ale plantei. [Pr.: râ-ie] – Lat. aranea. Vezi definitia »

OLIGOCITEMÍE s.f. Scădere a numărului globulelor roșii din sânge, cauzată de anemie, de o pierdere de sânge etc. [Gen. -iei. / < fr. oligocythémie, cf. gr. oligos – puțin, kytos – celulă, haima – sânge]. Vezi definitia »

EXSANGUINÁȚIE s.f. (Med.) Extragere a sângelui dintr-un organism pentru a fi înlocuit cu sânge străin. [Pron. -gu-i-. / < fr. exsanguination]. Vezi definitia »

ORTOFONÍE s.f. Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. [Gen. -iei. / < fr. orthophonie, cf. gr. orthos – drept, phone – sunet]. Vezi definitia »