MELODRÁMĂ s. f. 1. (în tragedia antică greacă) dialog cântat între corifeu și un personaj. 2. dramă care utiliza acompaniamentul muzical pentru a marca intrarea sau ieșirea personajelor din scenă. 3. operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. (< fr. mélodrame) Vezi definitia »

puțuiálă, puțuiéli, s.f. (reg.) 1. lustruire a încălțămintei. 2. (fig.) ceartă, dojană. Vezi definitia »

SLÁVĂ, slăvi, s. f. 1. (Mai ales la sg.) Glorie, faimă, renume. ♦ Laudă, preamărire, proslăvire. ◊ Expr. Slavă Domnului sau slavă ție, Doamne! = exclamație prin care cineva își exprimă satisfacția pentru reușita unui lucru. 2. Înaltul cerului, văzduh. ◊ Expr. A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi. 3. (Bis.) Măreție, grandoare a divinității. 4. (Înv.; construit cu dativul; cu valoare de prepoziție) Grație..., datorită..., mulțumită... – Din sl. slava. Vezi definitia »

PGHIUSTRĂ, pghiustre 1. Cea mai deasă ĩntalnită valoare a unei serii de numere aleatorii Vezi definitia »

MAIMUȚĂREÁLĂ, maimuțăreli, s. f. 1. Faptul de a (se) maimuțări; imitație. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuțărie. – Maimuțări + suf. -eală. Vezi definitia »