ROMÂNÍ, românésc, vb. IV. (Înv.) 1. Refl. și tranz. A adopta sau a face să adopte obiceiurile, caracterul, limba românilor. 2. Tranz. A traduce în românește. – Din român. Vezi definitia »

BOMPIANI, Enrico (1899-1975), matematician italian. Prof. univ. la Roma. Lucrări de geometrie diferențială. M. de Onoare al Acad. Române (1936). Vezi definitia »

în pană de bani expr. rămas fără bani înaintea zilei de salariu / de pensie; lefter. Vezi definitia »

tihní (-nésc, -ít), vb. – 1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște). Vezi definitia »

trâcní, trâcnésc, vb. IV (pop.) a tresări, a se retrage speriat. Vezi definitia »