Definita cuvantului tihni
tihní (-nésc, -ít), vb. – 1. A se bucura de odihnă, a sta liniștit. – 2. A se simți bine, a profita de ceva, a-i conveni. – Var. Mold. ticni, Trans. tigni (și var.). Rezultat din confuzia sl. tichnąti „a fi odihnit” cu sl. tekniti „a se simți bine” (Cihac, II, 409). Se conjugă numai la pers. III; cu primul sens, se folosește aproape exclusiv participiul tihnit. – Der. tihnă, s. f. (liniște, odihnă, repaus), postverbal; tihneală, s. f. (pace, liniște); netihnă, s. f. (neliniște).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tihni
BĂLĂNGĂNÍ, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang. Vezi definitia »
schencăní, pers. 3 sg. schencănéște, vb. IV (reg.) 1. (despre câini) a scheuna. 2. (în forma: schincăni; despre copii) a scânci. Vezi definitia »
Răpótini s. m. pl. – Sărbătoare populară care corespunde cu a treia marți după Paști. – Var. Răpotin, Ropotin(i), Răpotenii. Origine incertă. Probabil din sb. rabotno „muncitor” din rabota „muncă”. După Cihac, II, 306, din v. rus. ropatῑ „templu”. Vezi definitia »
înzăvoní vb. IV (reg., înv.) 1. a acoperi capul cu un zăvon (voal). 2. a obliga pe cineva să pună pe cap voalul negru de călugăriță; a călugări. 3. a împodobi ferestrele cu voal (cu perdele). Vezi definitia »
băhní, pers. 3, sg. băhnéște, vb. IV refl. (reg.; despre ape) a se cloci, a se împuți. Vezi definitia »