singrámă, singráme, s.f. (înv.) creație, operă. Vezi definitia »

șișcătúră, șișcătúri, s.f. (reg.) tocătură de paie sau de coceni folosită ca nutreț; șișcă. Vezi definitia »

țăcálă, țăcále, s.f. (reg.) 1. pușcă veche, de vânătoare. 2. obiect uzat, stricat, clopot la gâtul oilor. 3. persoană cicălitoare. Vezi definitia »

SINCRÍZĂ s. f. figură retorică prin care se definește ceva prin contrariul său. (< gr. synkrisis) Vezi definitia »

XENOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Apariție a unor descendenți deosebiți fenotipic de părinți. (din fr. xénogenèse) Vezi definitia »