FANFÁRĂ s. f. 1. ansamblu muzical compus din instrumente de suflat și de percuție. ◊ muzică compusă pentru asemenea instrumente; arie executată de instrumente din alamă. 2. trompetă lungă, fără clape sau ventile, la intonarea unor semnale în spectacolele de operă. ◊ semnal de trompetă, adesea cu caracter solemn. (< fr. fanfare, it. fanfara) Vezi definitia »

DRÚȘCĂ, druște, s. f. (Reg.) Fată care însoțește mireasa la cununie și care are anumite atribuții la nuntă. [Pl. și: drușce] – Ucr. družka. Vezi definitia »

ZĂMĂCHÍȘĂ s. f. – v. zămătișe. Vezi definitia »

săpătură, săpături s. f. verificare; investigație. Vezi definitia »

GEOMORFOGENÉZĂ s.f. Naștere a formelor de relief ale suprafeței terestre. [< fr. géomorphogenèse]. Vezi definitia »