SAXHÓRN s.n. Instrument muzical de suflat, construit din alamă și întrebuințat în fanfare și orchestre cu rol de bariton. [Pl. -uri. / < fr. saxhorn, germ. Saxhorn < Sax – numele constructorului, Horn – corn]. Vezi definitia »

ZBÂRN interj. ~ (variație a interj. zbâr) Vezi definitia »

cîrn (cấrnă), adj. – 1. Fără nas, cu nasul tăiat. – 2. Despre nas, mic, scurt, cu vîrful ridicat. – 3. Încovoiat, îndoit. Sl. krŭnŭ „cu nasul tăiat”, de la krnoti „a mutila” (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Lexicon, 316; Cihac, II, 43; Conev 90). – Der. cîrnog, cîrneci, adj. (cîrn); cîrnie s. f. (faptul de a avea nasul cîrn); cîrni, vb. (a tăia nasul, pedeapsă pentru cei care conspirau pentru a pune mîna pe tron; a-și pierde nasul; a curăța pomii de ramuri uscate), care ajunge să se confunde cu omonimul său, der. de la cîrmă; cîrnogi, vb. (a toci, a face bont); chirnog, s. m. (infirm, damblagiu; avar, zgîrcit), pentru al cărui dublu sens cf. sgîrcit; chirnogi, vb. (a cere de pomană; a cerși). Pentru ultimii der., Scriban propune să se plece de la un sl. *krŭno-nogiĭ; este posibil și să se presupună o formație bazată pe paralelismul cu olog, slăbănog, boșorog, etc. Vezi definitia »

FLIGÓRN s. n. instrument de suflat, din alamă, cu clape, asemănător trompetei, dar cu pavilionul mai larg. (< germ. Flügelhorn) Vezi definitia »

ASPERN, localit. în E Austriei, azi cartier al Vienei (din 1905). În zona A.-Essling trupele franceze ale lui Napoleon au învins pe cele austriece comandate de arhiducele Karl-Ludwig (21-22 mai 1809). Vezi definitia »