BIELORÚS, -Ă, bieloruși, -se, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. – Din rus. belorus. Vezi definitia »

ABSTRÚS, -Ă, abstruși, -se, adj. (Rar) Neclar, confuz, încurcat. – Din fr. abstrus. Vezi definitia »

FRACTOSTRÁTUS s. m. fâșie de nori dintr-un stratus rupt de vânt. (< fr. fractostratus) Vezi definitia »

BERGIUS [bérghius], Friedrich (1884-1949), chimist și tehnolog german. Prof. univ. la Heidelberg. A elaborat un procedeu industrial de fabricare a benzinei sintetice prin hidrogenarea catalitică a cărbunelui. Premiul Nobel (1931), împreună cu C. Bosch. Vezi definitia »

OPISTOTÓNUS s. n. contracție a mușchilor spinării care curbează corpul înapoi. (< fr. opisthotonos) Vezi definitia »