BAVÉTĂ s. f. 1. partea de sus a unui șorț. ◊ șervețel la gâtul copiilor când mănâncă; bărbiță. 2. șorț de tablă deasupra coamei la acoperiș. 3. apărătoare de cauciuc la roțile (din spate) ale autovehiculelor. (< fr. bavette) Vezi definitia »

ZLĂTĂREÁSĂ, zlătărése, s.f. ~ ♦ Femeie care făcea lucrări de zlătar (1). Vezi definitia »

cúcă (cúci), s. f. – Horn de cămin. Bg. kuk (DAR). Trebuie să fie cuvînt identic cu cuc, s. n. (extremitatea inferioară a burlanului și a conductelor în general), cf. Cihac, II, 85; și cu cuc, s. m. (mască, paiață care colindă casele în timpul sărbătorilor de Carnaval). Vezi definitia »

OFTALMOCONIÓZĂ s.f. Boală a ochilor produsă de praf. [Pron. -ni-o-. / < fr. ophtalmoconiose, cf. gr. ophthalmos – ochi, konis – pulbere]. Vezi definitia »

nioátcă, nioátce, s.f. (reg.) umflătură patologică pe corp, mai ales la gât; nioagă. Vezi definitia »