IMPERIALÍSM s.n. (În concepția marxistă) 1. Stadiul ultim al capitalismului, care se caracterizează prin dominația monopolurilor și a capitalului financiar, în care exportul de capital a dobândit o însemnătate primordială, prin formarea de uniuni monopoliste internaționale care își împart între ele lumea. 2. Politică de cotropire a unor teritorii străine pentru a le exploata. [Cf. fr. impérialisme]. Vezi definitia »

ANTROPÍSM s.n. Concepție înrudită cu antropocentrismul și antropomorfismul, care consideră omul opus întregii naturi, făcut după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și constituind scopul suprem al creației. [< fr. anthropisme, cf. gr. anthropos – om]. Vezi definitia »

ECOMATÍSM s. n. impuls morbid de a repeta sunete și mișcări. (< fr. échomatisme) Vezi definitia »

TRITEÍSM s. n. doctrină care susținea că trinitatea ar fi fost formată din trei persoane și trei esențe. (< fr. trithéisme) Vezi definitia »

POZITIVÍSM s. n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme. Vezi definitia »