vótru (-ri), s. m. – 1. Codoș, proxenet. – 2. (Trans.) Pețitor. – Var. Mold. hotru, Banat motru și der. Origine incertă. Pare să depindă de sb. motriti „a privi”, dar rezultatele rom. nu snt clare. Legătura cu sl. votrĭ „fierar”Tiktin) nu pare mai convingătoare. Poate metateza lui *vrotu (vrut) ‹ a vrea, cf. vruță „codoașă”. – Der. votri, vb. (a codoși; Mold., a critica, a insulta; Trans., a aranja o căsătorie); votrie (var. votrenie), s. f. (codoșlîc). Cf. Iordan, BF, IX, 122. Vezi definitia »

HIDROCÉNTRU s.n. Regiune geografică bogată în ape și în energie hidraulică. [< fr. hydrocentre]. Vezi definitia »

SFIGMOMANOMÉTRU, sfigmomanometre, s. n. Aparat folosit pentru măsurarea presiunii arteriale; sfigmotensiometru. – Din fr. sphygmomanomètre. Vezi definitia »

SFIGMOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea pulsului; pulsometru; tensiometru (2). [< fr. sphygmomètre]. Vezi definitia »

RUGOZIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea rugozității. (< fr. rugosimètre) Vezi definitia »