SCOLÁSTIC, -Ă, scolastici, -ce, adj. 1. S. f. Sistem filozofic apărut în evul mediu, care se baza pe dogmele bisericii creștine și se caracteriza prin raționamente abstracte și prin artificii logice; p. ext. mod de gândire și de activitate intelectuală bazat pe cunoștințe formale, rupte de practică și mânuite în mod pedant. ♦ Nume dat învățământului (filozofic) din țările Europei medievale dominate de catolicism. 2. Adj. Care aparține scolasticii (1), privitor la scolastică. ♦ P. ext. Rupt de realitate, de viața practică, formal. – Din fr. scolastique, lat. scholasticus. Vezi definitia »

nimic Vezi definitia »

CANÓNIC², -Ă adj. 1. conform cu canoanele bisericești; canonial. ◊ recunoscut de biserică. ◊ drept ~ = drept bisericesc. 2. după anumite norme, bine stabilite; normativ. ◊ (mat.) formă (sau ecuație) ~ă = formă, ecuație simplă care poate fi redusă, cu ajutorul schimbării unor variabile, la un număr oarecare de forme sau ecuații. (<fr. canonique, lat. canonicus) Vezi definitia »

ELECTROSTÁTIC, -Ă I. adj. referitor la electricitatea statică. ◊ (despre instrumente de măsurat) bazat pe interacțiunea dintre două conductoare supuse unei diferențe de potențial. II. s. f. ramură a fizicii care studiază fenomenele ce însoțesc sarcinile electrice aflate în repaus. (< fr. électrostatique) Vezi definitia »

POLISEMÁNTIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Cu mai multe sensuri. [< fr. polysémantique, cf. gr. polys – numeros, semantikos – care are o semnificație]. Vezi definitia »