scăunár, scăunári, s.m. (reg.) 1. meseriaș care face scaune. 2. măcelar. Vezi definitia »

poznar, poznare s. n. buzunar. Vezi definitia »

docár (docáre), s. n. – Trăsurică ușoară. Engl. dog-cart. Vezi definitia »

țepár, țepári, s.m. și țepáre, s.n. (reg.) 1. țăpoi. 2. unealtă agricolă ca o săpăligă. 3. crestătură în urechea oilor pentru recunoaștere. Vezi definitia »

GREGÁR, -Ă I. adj. (despre animale) care trăiește în cete, în grupuri compacte. ♦ (fig.) spirit ~ = spirit de turmă, atitudine de supunere oarbă. II. s. m. 1. membru al unei fracțiuni politice, al unei organizații, lipsit de orice inițiativă autonomă. 2. (ciclism) cel care se sacrifică în folosul rutierului-vedetă în cursele profesioniste pe șosea. (< fr. grégaire, lat. gregarius) Vezi definitia »