INTERCOLONAMÉNT, intercolonamente, s. n. Distanță între două coloane, stâlpi sau pilaștri aparținând aceluiași edificiu. – Din fr. entrecolonnement (refăcut după lat. intercolomnium). Vezi definitia »

CONGRUÉNT, -Ă adj. Care se potrivește exact cu altceva; corespunzător, echivalent. ◊ Numere congruente = numere care dau același rest când sunt împărțite la un divizor comun; figuri congruente = figuri geometrice care coincid exact una cu alta. [Pron. -gru-ent. / < fr. congruent, cf. lat. congruens – care se potrivește]. Vezi definitia »

INCONȘTIÉNT, -Ă, inconștienți, -te, adj., s. n. I. Adj. 1. Care nu este conștient, care nu știe ce face, care și-a pierdut cunoștința (ca urmare a unei stări patologice). 2. (Adesea adverbial) Care nu are o atitudine conștientă față de realitatea înconjurătoare; fără minte, fără judecată. ♦ (Despre fenomene psihice) Care scapă conștiinței, de care omul nu-și dă seama; involuntar, automat, instinctiv. II. S. n. Activitate psihică a omului de care el nu-și dă seama, totalitate a fenomenelor psihice care scapă conștiinței. [Pr.: -ști-ent] – Din fr. inconscient (după conștient). Vezi definitia »

RECONSTITUÁNT, -Ă adj., s. n. (med.) tonic; reconfortant. (< fr. reconstituant) Vezi definitia »

ARGUMÉNT, argumente, s. n. 1. Dovadă adusă pentru a demonstra ceva; probă. 2. (Mat.) Variabila independentă a unei funcțiuni. – Fr. argument (lat. lit. argumentum). Vezi definitia »