CONTRAVÉNȚIE, contravenții, s. f. Călcare a dispozițiilor unei legi, a unui regulament etc., care, având un grad redus de pericol social, este sancționată cu o pedeapsă ușoară. [Var.: (înv.) contravențiúne s. f.] – Din fr. contravention. Vezi definitia »

IZOCORÍE s.f. (Anat.) Egalitate a pupilelor la ambii ochi. [Var. isocorie s.f. / < fr. isocorie, cf. gr. isos – egal, kore – pupilă]. Vezi definitia »

SINESTALGÍE s.f. (Med.) Durere paroxistică provocată în unele afecțiuni (cauzalgie etc.) prin simpla atingere a unei zone îndepărtate de punctul dureros. [Gen. -iei. / < fr. synestalgie, cf. gr. syn – cu, aisthesis – sensibilitate, algos – durere]. Vezi definitia »

PREZBIACUZÍE s.f. (Med.) Leziune senilă a urechii. [Pron. -bi-a-, gen. -iei. / < fr. presbyacousie, cf. gr. presbys – bătrân, akouein – a auzi]. Vezi definitia »

TELEGENÍE s.f. Calitate a ceea ce este telegenic. [< fr. télégénie]. Vezi definitia »