ADMÍTE, admít, vb. III. Tranz. A primi ca bun, a considera ca adevărat; a fi (provizoriu) de acord cu ceva; a îngădui, a permite. ♦ A da curs favorabil unei cereri. ♦ A primi, a înscrie pe un solicitator, pe un candidat. – Fr. admettre (lat. lit. admittere). Vezi definitia »

IMORALITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este imoral. ♦ Purtare, faptă imorală; desfrânare. [Cf. fr. immoralité]. Vezi definitia »

CINÉ-VERITÉ s.n. Metodă în cinematografie care își propune să surprindă o realitate cât mai nealterată, mai puțin artificială; cine-adevăr. [< fr. ciné-vérité – cinematograf-adevăr]. Vezi definitia »

BLUE NOTE s.n. pl. (Muz.) Treptele a 3-a și a 7-a ale gamei majore, care în stilul „blues” apar adesea coborâte cu un semiton, atribuind astfel scării muzicale o insolită dualitate modală major-minoră. [< americ. blue notes]. Vezi definitia »

ARIERÁTE s. f. pl. Datorii, impozite în restanță. [Pr.: -ri-e-] – După fr. arriéré. Vezi definitia »