TRANSMÍTE, transmit, vb. III. Tranz. 1. A trimite sau a comunica ceva prin intermediul unei persoane, al unei scrisori etc. ♦ A aduce la cunoștința cuiva un lucru, un fapt; a comunica cuiva ceva. ♦ A comunica ceva cu ajutorul unui post emițător de radio, de televiziune, de telegraf; a emite. 2. A face să ajungă la altul, a trece din om în om. 3. (Jur.) A trece un bun, un drept etc. de la o persoană la alta. 4. A realiza o deplasare de energie, de radiații, de unde etc. ♦ Refl. (Despre energie, radiații, unde etc.) a trece dintr-un loc în altul; a se propaga. 5. A comunica o mișcare de la o mașină la alta sau de la un organ al unei mașini la altul. [Perf. s. transmisei, part. transmis] – Din fr. transmettre, lat. transmittere. Vezi definitia »

SELECTIVITÁTE s.f. 1. Proprietate a unui aparat de radiorecepție de a fi selectiv. 2. Însușire a plantelor și animalelor de a face selecție naturală în procesul de fecundare și în comportarea față de condițiile de viață. [Cf. fr. sélectivité]. Vezi definitia »

SPANIOLÉȘTE adj. Ca spaniolii, în felul spaniolilor. ♦ În limba spaniolă. [Pr.: -ni-o-] – Spaniol + suf. -ește. Vezi definitia »

gáriște s.f. (reg.) luncă, rât, fânaț. Vezi definitia »

FEMEIÉȘTE adv. Ca femeile, în felul femeilor; muierește. [Pr.: -me-ieș-] – Femeie + suf. -ește. Vezi definitia »