ACCIDÉNT, (1, 2) accidente, s. n., (3) accidenți, s. m. 1. Întâmplare neplăcută care întrerupe în mod neprevăzut mersul normal al lucrurilor. ♦ Întâmplare nenorocită care aduce rănirea, mutilarea sau moartea cuiva. 2. Neregularitate a solului. 3. (Muz.) Semn care, pus înaintea unei note, alterează înălțimea unui sunet cu un semiton sau două. – Fr. accident (lat. lit. accidens, -ntis). Vezi definitia »

TURBULÉNT, -Ă adj. 1. care produce neorânduieli, dezordine; gălăgios, zgomotos. 2. (despre fluide) care prezintă turbulență (2). (< fr. turbulent, lat. turbulentus) Vezi definitia »

DANSÁNT, -Ă adj. (despre serate, petreceri) la care se dansează, cu dans. (< fr. dansant) Vezi definitia »

EXULTÁNT, -Ă, exultanți, -te, adj. Care exultă, foarte vesel. [Pr.: eg-zul-] – Din fr. exultant. Vezi definitia »

AVANT- v. avan-. Vezi definitia »