PSILOCÁRP, -Ă adj. (despre plante) cu fructe netede. (< lat. psilocarpus) Vezi definitia »

horp interj. – Exprimă zgomotul produs cînd se bea. Creație expresivă, cf. hap, leorp. – Der. horpăi (var. hărpăi, horpoti), vb. (a sorbi, a înghiți cu zgomot); horpăială, s. f. (acțiunea de a bea). Vezi definitia »

CORP s.n. I. 1. Porțiune de materie bine determinată. ♦ (Chim.) Substanță organică sau anorganică. 2. Obiect, lucru. ◊ Corp delict = obiect care a servit la săvârșirea unei infracțiuni. 3. (Poligr.) Unitate cu care se măsoară mărimea literelor tipografice. II. 1 Totalitatea persoanelor care, prin funcție sau profesiune, formează o unitate deosebită, legal constituită. ◊ Corp de balet = artiștii care dansează în grupuri într-un balet. 2. (Mil.) Mare unitate cuprinzând mai multe divizii. [Pl. -puri, (chim., s.m.) corpi. / < lat. corpus, cf. fr. corps, it. corpo]. Vezi definitia »

SINCÁRP, -Ă adj. (despre ginoceu) cu capetele (sau fructele) concrescute. (< fr. syncarpe) Vezi definitia »

IMUNOANTICÓRP s. m. anticorp rezultat în urma unui proces de imunizare. (< imuno- + anticorp) Vezi definitia »