Definita cuvantului incantație
INCANTÁȚIE s. f. 1. formulă magică recitată sau cântată, de vraci, la farmece și vrăji. 2. stare de extaz, încântare; farmec, vrajă. (< fr. incantation, lat. incntatio)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu incantație
hierofaníe s.f. Act prin care se manifestă sacrul; relevare a unei entități sacre în tradiția spirituală a unui popor. (< fr. hiérophanie) Vezi definitia »
CETĂȚÚIE, cetățui, s. f. Diminutiv al lui cetate; fortăreață; întăritură naturală. [Pr.: -țu-ie] – Cetate + suf. -uie. Vezi definitia »
OROGENÍE s. f. 1. Orogeneză. 2. (Rar) Parte a geologiei care studiază procesele de formare a lanțurilor muntoase cutate. – Din fr. orogénie. Vezi definitia »
IJDERÉNIE, ijderénii, s. f. (Înv.) Obârșie, origine, proveniență. [Var.: ijdăránie s. f., ijderánie s. f.] (din ijderi + suf. -enie) Vezi definitia »
HAPLOLOGÍE s.f. Suprimare a unei silabe prin disimilare totală. [Gen. -iei. / < fr. haplologie, cf. gr. haplos – o dată, logos – vorbire]. Vezi definitia »