GÂRLÍCI, gârliciuri (gârlice), s. n. 1. Intrare (strâmtă) într-un beci, într-o pivniță. 2. (Rar) Intrare (îngustă) într-o colibă, într-un cavou, într-o peșteră. – Din scr. grlič „gât de sticlă”. Vezi definitia »

învelicí (învelicésc, învelicít), vb. – A înjura, a blasfemia. Origine incertă. După DAR, din bg. veličaja „a elogia”; însă explicația semantică nu este clară. Vezi definitia »

răsflocí, răsflocésc, vb. IV (reg.) a răsfăța, a dezmierda. Vezi definitia »

scorci s.n. (reg.) nod. Vezi definitia »

ciuci² s.n. (pop.) poziție joasă a corpului (cu îndoirea genunchilor și apropierea fundului de pământ); așezare pe vine, stârcire, strângere (a corpului), ghemuire. Vezi definitia »