FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil. Vezi definitia »

INFERTÍL, -Ă, infertili, -e, adj. 1. (Rar) Nefertil. 2. (Med.) Steril, sterp. – Din fr. infertile. Vezi definitia »

PERFECTÍBIL, -Ă adj. Care se poate desăvârși, perfecționa. [Cf. fr. perfectible]. Vezi definitia »

ORGANOFÍL, -Ă adj. cu afinitate pentru anumite organe sau țesuturi. (< fr. organophile) Vezi definitia »

EXPANSÍBIL, -Ă adj. (Despre gaze) Care se poate dilata. [Cf. fr. expansible]. Vezi definitia »