Definita cuvantului fitil
FITÍL, fitiluri, s. n. 1. Fir de bumbac răsucit sau țesut, în formă de sfoară, șiret, panglică sau tub, care se introduce, spre a fi aprins, în mijlocul lumânărilor, într-un lichid inflamabil din aparatele de iluminat etc. ♦ Fir de bumbac răsucit sau țesut care servește, împreună cu cremenea și amnarul, la aprins. 2. Șnur muiat într-o substanță inflamabilă, servind altădată la transmiterea focului pentru aprinderea încărcăturilor la armele de foc, iar azi pentru aprinderea încărcăturilor de exploziv în mine, în cariere etc.; tub făcut din metal sau dintr-un material textil și umplut cu material inflamabil, servind în același scop. ◊ Expr. (Fam.) A băga (sau a vârî) un fitil (sau fitiluri) = a provoca intrigi, discordie. – Din tc. fitil.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fitil
ARGENTEUIL, Oraș în N Franței centrale (Île-de-France) pe Sena, la NV de Paris; 95,3 mii loc. (1982). Ind. metalurgică și chim. Centru viticol. Vezi definitia »
COMPATÍBIL, -Ă adj. 1. Care poate exista împreună cu altcineva, care se împacă cu ceva (într-o anumită situație); corespunzător, potrivit. ♦ (Despre o calitate, o funcție, o profesiune) Care se poate exercita simultan cu altceva. 2. (Despre un sistem de ecuații) Care admite soluții. [Cf. fr. compatible, it. compatibile]. Vezi definitia »
GUVERNÁBIL, -Ă adj. ușor de guvernat, de condus. (< fr. gouvernable) Vezi definitia »
PRECIPITÁBIL, -Ă, precipitabili, -e, adj. (Despre anumite substanțe) Care (se) poate precipita (2), care poate fi precipitat. – Din fr. précipitable. Vezi definitia »
EXÍL s.n. (Jur.) Pedeapsă constând în izgonirea celui condamnat în afara hotarelor țării sale; surghiun. ♦ (P. ext.) Plecare nesilită a cuiva din propria-i țară sau localitate (mai ales pentru a scăpa de prigonire); situația celui exilat. [Pron. eg-zil, pl. -luri, -le. / < fr. exil, lat. exilium < ex – afară, salio – a sări]. Vezi definitia »