NAUTÍL s.m. 1. Specie de moluscă din mările tropicale, care are corpul închis într-o cochilie compartimentată în spirală. 2. (Ant.) Lampă în formă de nautil (1). ♦ Piesă de orfevrărie compusă dintr-o cochilie de nautil, montată în metal și reprezentând o divinitate a mării. [Var. nautilus s.n. / < fr. nautile, cf. lat. nautilus, gr. nautilos]. Vezi definitia »

PRONUNȚÁBIL, -Ă, pronunțabili, -e, adj. (Rar) Care poate fi pronunțat. – Pronunța + suf. -bil. Vezi definitia »

TRANSPLANTÁBIL, -Ă, transplantabili, -e, adj. (Med.; despre organe, țesuturi etc.) Care poate fi transplantat. – Din fr. transplantable. Vezi definitia »

BIODEGRADÁBIL, -Ă adj. care se degradează sub acțiunea unor agenți biologici. (< fr. biodégradable, engl. biodegradable) Vezi definitia »

AVUÁBIL, -Ă, avuabili, -e, adj. (Livr.) Care poate fi mărturisit. [Pr.: -vu-a-] – Din fr. avouable. Vezi definitia »